Jupâneasa Elena Cantacuzino
Menționate doar în treacăt în documentele de epocă, pomenite rareori în cărțile de istorie, de-abia amintite de memoria colectivă, soțiile, mamele, fiicele domnitorilor și boierilor români din trecut au început, recent, să fie aduse în prim-plan.
Christine Leșcu, 12.12.2021, 16:08
Menționate doar în treacăt în documentele de epocă, pomenite rareori în cărțile de istorie, de-abia amintite de memoria colectivă, soțiile, mamele, fiicele domnitorilor și boierilor români din trecut au început, recent, să fie aduse în prim-plan. S-a dovedit, astfel, unele au avut contribuții importante la viața politică, culturală și religioasă a epocii lor. Un astfel de exemplu din secolul al XVII-lea a fost doamna Elena Cantacuzino, fiica domnitorului Țării Românești, Radu Șerban, mama domnitorului Șerban Cantacuzino, a stolnicului cărturar Constantin Cantacuzino, a spătarului Mihai Cantacuzino (ctitorul spitalului Colțea, primul spital laic din București) și bunica marelui domnitor Constantin Brâncoveanu.
De altfel, cu fiica ei, Stanca, mama lui Constantin Brâncoveanu, și cu spătarul Mihai Cantacuzino, a mers în pelerinaj la Ierusalim, un fapt extraordinar în epocă. Acolo, pe locul unde a fost râstignit Iisus Hristos, a pus un disc de aur inscripționat cu numele fiului ei, Vodă Șerban Cantacuzino, disc aflat acum în tezaurul Patriarhiei de la Ierusalim. Religia, așadar, pare să fi fost un element important al vieții Elenei Cantacuzino alături de cultură și educație. Iar dovada accentului pus pe învățătură în creșterea copiilor o constituie și faptul că viitorul stolnic Constantin Cantacuzino a fost trimis la studii la Universitatea din Padova și la îndemnul mamei.
Alte detalii din biografia Elenei Cantacuzino, născută în 1611, le schițează acum Sorin Iftimi , Muzeograf la Complex Național Muzeal Moldova din Iași. “Era fiica lui Radu Șerban Vodă, fost căpitan în oastea lui Mihai Viteazul și care avea să devină domn. De fapt ,ea se naște chiar în primul an de domnie al tatălui. Știm că s-a născut la Suceava, nu la București în 1611, chiar în perioada de la început a refuzului tatălui și a familiei domnești. (…) Elena a fost crescut în exil, la curtea imperială de la Viena. (…) A revenit în Țara Românească cu familia în timpul domniei lui Matei Basarab. Avea vreo 17 ani și s-a măritat cu favoritul domnitorului de atunci, înțeleptul postelnic Constantin Cantacuzino și a dat nastere la 11-12 copii, cei care au supraviețuit fiind vestiții frați Cantacuzino, cei care au fost în prim planul istoriei Munteniei din veacul al XVII lea. În felul acesta putem spune că doamna a făcut istorie pentru că i-a născut pe actorii istoriei Munteniei din veacul al XVII-lea. Printre ei, bineînțeles se distinge Șerban Vodă Cantacuzino, ctitorul Palatului de la Cotroceni, cel sub patronajul căruia s-a tipărit prima varianta integrală a Bibliei în limba română, la București, în 1688, precum și stolnicul Constantin Cantacuzino, cel cu multă învățătură dobândită la Constantinopol și la Padova”.
Călătoria Elenei Cantacuzino la Ierusalim, desfășurată între 1682 și 1684, a avut loc după asasinarea soțului său, postelnicul Constantin Cantacuzino, în urma unui complot inițiat de alți boieri. Pelerinajul pare să fi fost o mărturie a evlaviei sincere a acestei femei care, deși a reuşit să obţină, post mortem, recunoaşterea nevinovăţiei soţului său şi condamnarea asasinilor la moarte sau la muncă silnică în ocnă, a cerut autorităților de atunci să transforme pedeapsa capitală a duşmanului familiei sale în obligativitatea călugăririi acestuia.
În interiorul familiei ei, printre numeroșii copii, doamna Elena Cantacuzino și-a păstrat statul de șefă peste gospodărirea averii care era, de altfel, considerabilă. Se știe că domnitorul Șerban Cantacuzino moștenise, de la mama sa, un mare domeniu privat vreo 70 de sate în Moldova precum și alte case, și acareturi pe care, în timp, le-ar fi dorit împărțite cu frații săi după voia sa. Nu a putut însă trece peste cuvântul mamei. Muzeograful Sorin Iftimi continuă.
”Interesant este faptul că, chiar dacă Șerban Cantacuzino devenise domn al țării și stăpân al țării, mama sa pare că își păstrează statutul de șef al familiei, șefa Casei Cantacuzino . Ea păstra controlul asupra averii și stabilea deja regulile după care se împărțea moșia.(…) Așa că lui Șerban Cantacuzino nu i-a mai rămas decât să aștepte ca aceasta să treacă la cele veșnice pentru a dispune de averea familiei. Pe data de 2 martie 1687 jupâneasa Elena Cantacuzino și-a dat obștescul sfârșit în casa sa din București, la vârsta de 76 de ani. A fost înmormântat în cripta bisericii Mărgineni alături de rămășițele răposatului soț. Printre cei aflați la căpătâiul său s-a numărat Patriarhul Sfântului Mormânt Dositei Nottara care locuia mai mult la Constantinopol și în Țările Române.”
Toată povestea are și un post-scriptum legat mai mult de Șerban Cantacuzino care după moartea mamei a reușit să-și impună punctul de vedere în privința averii părintești falsificând testamentul doamnei Elena. Cercetări istorice recente au dovedit acest lucru care aruncă mai multă lumină asupra intrigilor politice și familiale din zorii modernității spațiului românesc.
