Marta Trancu-Rainer – prima femeie chirurg din România

Căsătorită cu savantul şi antropologul Francisc Rainer, Marta Trancu a fost prima femeie chirurg din România şi a făcut parte din grupul destul de numeros al pionierelor în domenii rezervate, în acele vremuri, bărbaţilor cum ar fi ştiinţele şi dreptul.

Christine Leșcu, 27.01.2019, 12:28

Dintre personalităţile care au marcat începutul secolului XX în România, bărbaţii – mai ales, politicienii şi militarii – au fost cel mai des menţionaţi. În ultimii ani, însă, a început să fie studiată şi activitatea femeilor care s-au remarcat în preajma Marii Uniri şi în perioda interbelică. În centrul lor s-a aflat, evident, personalitatea ieşită din comună a Reginei Mariei, soţia regelui Ferdinand, suveranul României la momentul unirii din 1918.

Monica Negru, de la Arhivele Naţionale ale României, subliniază interesul crescând pentru contribuţia feminină la evoluţia țării de la începutul secolului XX. Monica Negru: Din fericire, în ultimii ani există un interes tot mai mare față de Casa Regală a României și față de reginele României. Drept pentru care, felul în care Regina Maria, de pildă, și-a manifestat preocuparea constantă față de spitalele de pe front și modul în care a fost alături de cei suferinzi și de soldații răniți, dar și de idealurile noastre națională, e din nou în atenția cercetătorilor. Însă faptul că Regina Maria a fost adusă în atenția oamenilor nu compensează uitarea în care au fost lăsate alte multe femei, deși activitățile lor denotau, uneori, un extraordinar spirit de sacrificiu.

Una dintre colaboratoarele apropiate ale Reginei Mariei în activitatea sa medicală şi caritabilă din timpul Primului Război Mondial a fost Marta Trancu-Rainer. Căsătorită cu savantul şi antropologul Francisc Rainer, Marta Trancu a fost prima femeie chirurg din România şi a făcut parte din grupul destul de numeros al pionierelor care, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, au început să activeze în domenii rezervate până atunci bărbaţilor cum ar fi ştiinţele şi dreptul.

O mică biografie a doctoriţei Marta Trancu-Rainer ne schiţează acum istoricul de artă Oana Marinache: A trăit între 1875 și 1950 și provenea dintr-o familie armenească. S-a născut la Târgu Frumos și a făcut Facultatea de Medicină la Iași pe care o începe în 1893. A venit apoi la București pentru a studia anatomia patologică, visul ei fiind acela de a-l cunoaște pe savantul bacteriolog Victor Babeș. Însă până să-l cunoască pe doctorul Babeș, a trecut pe la Spitalul Colțea din Capitală unde l-a întâlnit pe șeful secției de anatomie patologică, Francisc Rainer, cel care, mai târziu, i-a devenit și soț. S-au căsătorit în 1903. În final, doamna se va specializa atât în chirurgie, cât și în ginecologie.

În Memoriile Reginei Maria, dar și în cele ale altor personalității feminine ale familiei regale, se întâlnește destul de des numele acestei doamne, căci s-a aflat în anturajul principeselor și reginelor României, având grijă de sănătatea lor. În Primul Război Mondial, a participat ca medic militar primind chiar gradul de maior și a condus chiar trei spitale militare. Pe lângă cel de la Colțea, a organizat și un spital de campanie, temporar, în Palatul Regal, la rugămintea Reginei Maria, și pe cel de-al treilea în cadrul Școlii de Poduri și Șosele tot din București.

În volumul File de jurnal”, doctoriţa Trancu-Rainer povesteşte despre neîncrederea şi desconsiderarea cu care a fost întâmpinată în spitale, la începuturile carierei ei, neîncredere care, în timpul războiului, a dispărut complet odată cu dovezile tot mai numeroase ale competenţei sale. Iată cum descria, de pildă, ziua de 6 octombrie 1916, într-un Bucureşti deja marcat de intrarea României în război în timpul verii; La Colţea am operat întruna. M-au întrerupt la 16:20 ca să merg la Palat să văd un bolnav cu rezecţia osului iliac. Nu era nimic îngrijorător […]. La Colţea surpriză. Multe pansamente. Am trecut pe la Eforie, de acolo la Palat, unde am scos un glonţ de la gât. Am amputat un deget la picior şi am făcut o artrotomie la articulaţia tibio tarsiană. Apoi din nou, la Palat, pansamente, operaţii. Am scos o schijă de obuz din picior. Seara a venit.”

Eforturile şi meritele sale au fost, însă, recunoscute în timp. În 1919, Marta Trancu-Rainer a fost decorată cu Ordinul Regina Maria, iar în 1935, a devenit membră a Academiei de Medicină și a Societății de Biologie.