Cine şi unde fuge de Bucureşti
Bucureştiul, în calitatea sa de capitală, a fost dintotdeauna un magnet pentru cei în căutarea de slujbe mai bănoase şi a unui nivel de trai mai confortabil.
Christine Leșcu, 17.04.2013, 10:34
Bucureştiul, în calitatea sa de capitală, a fost dintotdeauna un magnet pentru cei în căutarea de slujbe mai bănoase şi a unui nivel de trai mai confortabil. Timp de mulţi ani, migraţia către capitală nu a fost contrabalansată de un alt fenomen contrar. Din 2009, însă, cam de la începutul crizei economice, migraţia pare să fi luat şi în sens invers: de la Bucureşti către sate sau oraşe mai mici. Sunt oameni care fie pleacă definitiv, fie se mută cu locuinţa în zonele limitrofe şi fac naveta către slujba din capitală. Despre cei care aleg să plece definitiv din Bucureşti şi despre motivele lor, am stat de vorbă cu Ioana Mihai, jurnalistă la Ziarul Financiar”: Pe de o parte, sunt pensionarii care aleg să părăsească Bucureştiul pentru că au casa părintească şi alte rude la ţară sau în provincie. De asemenea, sunt şi studenţi care înţeleg că Bucureştiul nu este locul în care să se poată integra. Bucureştiul, care oferă salarii mare, cere şi nişte sacrificii: timp, nervi. De multe ori, la Bucureşti, te enervezi în trafic, în drum spre serviciu. Când ajungi acolo, eşti deja nervos. Lucrul ăsta nu se întâmplă în alte oraşe ale ţării. Mai sunt şi profesioniştii care, ajunşi la un anumit nivel al carierei lor, îşi permit să pună degetul pe harta României şi să spună că preferă să-şi crească copiii în alt oraş. Cunosc managerii de top care au renunţat la nivelul unu sau doi de management la companii din capitală şi au ales să lucreze ca angajaţi în firme din provincie sau să înceapă afaceri pe cont propriu tot acolo.”
Cei mai mulţi bucureşteni aleg să se mute în judeţul limitrof, Ilfov, zonă rurală şi agricolă. Alţii preferă judeţe unde rata investiţiilor a crescut mult în anii din urmă, cum ar fi Timişul. În judeţul Timiş, s-au mutat, în 2011, aproape 11.000 de oameni provenind din toată ţara. Cât despre Bucureşti, deşi aici sunt cele mai multe slujbe disponibile şi cele mai mari venituri, costul vieţii este, de asemenea, foarte mare. Ioana Mihai: Dacă ne uităm la nivelul chiriilor, la costul unui metru pătrat construit de locuinţă, atât un antreprenor, cât şi o familie care-şi face un buget pe termen lung înţeleg că a trăi în afara Bucureştiului este mult mai ieftin. Asta dacă luăm în considerare şi combustibilul consumat. Sunt oraşe în care traversezi în 5 minute, tot bulevardul principal. În schimb, în Bucureşti, în 5 minute de-abia depăşim un semafor. Sunt costuri multe şi diferite. Sunt oameni care preferă să dedice mai mult timp familiei în loc să piardă în trafic câte o oră şi jumătate – dimineaţa şi seara – în Bucureşti. În provincie, timpul acesta ar fi dedicat familiei.”
Tot la familie şi, mai ales, la copii, s-a gândit şi Sabina Dumitrescu când, împreună cu soţul ei şi cu un alt cuplu de prieteni, familia Barbu, au înfiinţat o afacere cu legume, în judeţul Ialomiţa, cam la 60 de kilometri de Bucureşti. De asemenea, au vrut să aibă mâncare sănătoasă pentru copii, aer curat şi spaţiu de joacă. De aceea, Sabina şi soţul au plecat dintr-un cartier bucureştean de blocuri pentru a-şi muta locuinţa tot la ţară, în judeţul Ilfov. Prin urmare, fac naveta cam de două pe săptămână în Ialomiţa, la terenurile de legume. Sabina: Nu am vrut să ne asociem cu factori de poluare. Pot să spun că din prima zi şi din prima noapte pe care am petrecut-o acolo ne-am simţit ca acasă. Iar copiii au fost atât de fericiţi. Noi nu am stat la curte înainte. Am avut un apartament într-o zonă apropiată unui parc mare, e adevărat. Dar nu e acelaşi lucru. Pentru ei, e cu totul altceva să vadă pădurea în apropiere, să vadă câmpul, să aibă curte. E altă viaţă.”
Adaptarea nu s-a produs anevoios, dimpotrivă. Zona unde locuiesc acum seamănă mai mult cu o suburbie a capitalei, deci are confortul de la oraş plus liniştea de la ţară. Sabina Dumitrescu: E mai mult de mers, trebuie să-ţi planifici foarte bine drumurile cu maşina şi programul din oraş. Însă mie mi se pare că merită efortul. În momentul în care te întorci acasă, e altceva. Ai alt spaţiu, e curtea. Eu nu am fost o persoană obsedată dintotdeauna de natură sau de flori. Mie îmi plăcea la oraş, voiam să ies cu prietenii, să am o viaţă urbană activă. Imediat după ce au apărut copiii, au început să conteze alte lucruri şi mi s-a părut foarte natural să ne schimbăm locul.”
Cei patru prieteni, fiecare având în jur de 30 de ani, nu ştiau nimic despre agricultură când şi-au început afacerea. Fiecare are o altă profesie: psihologie, informatică, arhitectură şi matematică. Dar, azi, după aproape patru ani, sunt în curs de trecere la culturile ecologice. Matei Dumitrescu: În general, cultivăm legume. Fructele sunt destul de puţine, iar dintre legume, le cultivăm pe cele de sezon care apar în mod natural în ţara noastră. Avem o echipă întreagă, mai ales vara în sezon avem o grămadă de zilieri. Şi ăsta e alt secret al afacerii, felul în care ştim să alegem cei mai buni oameni. Sper ca în doi-trei ani să avem certificatul de agricultură ecologică, să putem aplica ştampila AE. Deocamdată, toate firmele la început sunt într-o perioadă de conversie către agricultura ecologică, care poate dura câţiva ani.”
Prin urmare, într-o perioadă de criză, soluţiile pentru un trai mai bun par să se diversifice. Fie că sunt în căutarea unor condiţii mai decente de viaţă, fie că doresc să trăiască natural, românii au început să caute soluţii şi la nivel naţional. Migraţia sau relocarea în alte ţări este, astfel, contrabalansată.
