Mituri și realități despre schimbarea climatică
Studii recente arată cum combustibilii fosili sunt răspunzători pentru 90% dintre emisiile de dioxid de carbon produse de oameni, cresc temperaturile anuale, acidifică oceanele și accelerează riscul de extincție a speciilor.

Iulia Hau, 07.05.2025, 16:40
Studii recente arată cum combustibilii fosili sunt răspunzători pentru 90% dintre emisiile de dioxid de carbon produse de oameni, cresc temperaturile anuale, acidifică oceanele și accelerează riscul de extincție a speciilor. Se estimează că una din trei specii va dispărea în următorii 50 de ani, dacă industria combustibililor fosili nu va fi transformată din temelii. Daria Hau, absolventă a unui master de Drept internațional comercial în contextul schimbărilor climatice în Amsterdam și fost consilier la Ministerul Mediului, susține că discuția despre schimbarea climatică este învăluită în mituri.
„Există cel puțin două mituri care vin din partea marilor companii poluatoare și care încă nu au fost demontate așa cum ar trebui — și anume mitul reciclării plasticului și mitul tehnologic. Mulți dintre noi am crescut cu ideea că, dacă reciclăm conștiincios, protejăm planeta. Și reciclarea este importantă pentru foarte multe materiale, dar în cazul plasticului, în special, e o poveste incompletă, chiar înșelătoare, pentru că în realitate, cea mai mare parte a plasticului produs la nivel global, peste 90%, nu ajunge să fie reciclat deloc.
Majoritatea tipurilor de plastic nici nu sunt făcute pentru a fi reciclate și nici nu vor fi niciodată. Iar mitul acesta funcționează ca o perdea de fum. Ne facem pe noi să ne simțim vinovați pentru ambalajele din casă pentru ce cumpărăm, în timp ce producția de plastic de unică folosință crește constant. Cel de-al doilea mit este mitul tehnologic, adică ideea că nu trebuie să reducem urgent emisiile, pentru că în curând vom avea aceste soluții miraculoase, cum ar fi captarea carbonului din atmosferă. Problema este că aceste tehnologii sunt extrem de scumpe și, așa, ca o notă în paralel, sunt finanțate foarte mult din subvenții. Deci, pe lângă faptul că sunt foarte scumpe, sunt ineficiente și marginale la scară globală. Sunt promovate în special de marile companii petroliere, care încearcă să creeze iluzia că putem continua cu extracția de petrol și gaze, pentru că ulterior o să curățăm noi emisiile cumva prin aceste tehnologii.
Aici parafrazez chiar un CEO de companie petrolieră, care a spus live că tipul acesta de tehnologie dă industriei o licență de funcționare pentru încă 70-80 de ani. Deci chiar și în cuvintele lor, acesta este scopul: să permită industriei să polueze în continuare, cu promisiunea unor tehnologii foarte avansate care vor curăța tot”.
Daria Hau subliniază faptul că aceste soluții, reciclarea și dezvoltările tehnologice, nu sunt inutile sau că nu ar trebui investit în ele. Problema este că sunt prezentate în mod exagerat ca fiind un panaceu, o soluție universală la criza climatică. În realitate, ele servesc la a distrage atenția de la ceea ce contează cu adevărat, adică responsabilizarea marilor poluatori și adoptarea de politici climate curajoase și sistemice. Experta susține că o altă metodă de greenwashing (ecologism de fațadă) folosită de companiile poluatoare este accentul prea mare pus pe responsabilitatea individuală:
„Sloganuri de genul „Schimbare începe cu tine” sau „Ce faci tu pentru a proteja mediul?”, care e o întrebare bună în esență, pe care ar trebui să ne-o punem, însă atunci când este adresată de către marii poluatori pentru a ne distrage de la a-i întreba noi pe ei, de fapt, ce fac mai exact, atunci devine o problemă de greenwashing.
Exemplu cel mai important pentru mine este compania petrolieră care anii 2000 a lansat conceptul de amprentă de carbon personală, împreună cu un calculator online, care spunea cam cât dioxid de carbon emiți ca individ, în fapt, ca să trăiești, ca să muncești, ca să-ți trăiești viața. Rezultatele acestei campanii de PR, pentru că asta a fost de fapt – o campanie de PR nefundamentată științific absolut deloc, le resimțim și astăzi.
Avem companii autohtone care au copiat campania și au împins la rândul lor ideea că responsabili suntem noi în comportamentul nostru de zi cu zi. Din păcate, nu putem opri criza climatică doar colectând selectiv sau mergând pe bicicletă. Schimbarea reală trebuie să vină în primul rând din politici publice care să ne încurajeze să ne modelăm comportamentul și, în al doilea rând, din reducerea emisiilor la sursă, adică acolo unde sunt generate masiv de industrie.”
Daria Hau este de părere că noi, ca cetățeni de rând, nu deținem capacitatea de a lupta împotriva crizei climatice, dar că avem puterea de a ne informa, a vota și a ști ce să cerem de la liderii care dictează direcția spre care ne îndreptăm. Întrebată care este soluția reală la problema climatică, dincolo de mituri și perdele de fum, experta răspunde:
„Cred că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să fim foarte clari în privința cauzei. Combustibilii fosili se află în centrul acestei crize care pune realmente în pericol stabilitatea vieții pe Pământ, în toată complexitatea ei. Fiecare etapă a lanțului fosil generează gaze cu efecte seră care încălzesc planeta, cauzează milioane de decese premature, daune de ordinul trilioanelor de dolari și o destabilizare tot mai profundă ecosistemelor.
Deci, dacă vrem cu adevărat să reducem efectele încălzirii globale, trebuie să ne concentrăm pe oprirea dependenței de aceste surse. Evident, trebuie să avem o tranziție justă pentru muncitori și pentru comunitățile dependente de energie din combustibil fosil. Deci trebuie să ne uităm foarte atent la cei pe care combustibilul fosil îi afectează mult mai rău: copiii, femeile, în special în sudul global. Și toate aceste lucruri trebuie să se întâmple până cel târziu în 2050 – asta dacă vrem să avem o șansă de a nu depăși cu atât de mult pragul critic de 1,5°C pe care, așa cum pare și cum studiile ne arată, îl cam depășim în prezent.”
Raportul de Ţară privind Clima și Dezvoltarea pentru România, realizat de Banca Mondială în 2023, arăta că România are potențialul de a-și tripla venitul național în următorii 30 de ani dacă va continua să ia măsuri pentru consolidarea rezilienței climatice și reducerea emisiilor de carbon. Același document specifica faptul că România se confruntă cu o vulnerabilitate ridicată la riscurile generate de schimbările climatice, în special în privința inundațiilor și a secetei. Nivelul de dioxid de carbon generat de economia românească este de 2,5 ori mai ridicat decât media Uniunii Europene, iar creșterea temperaturilor și intensificarea valurilor de căldură reprezintă adevărate pericole pentru populație, economie și infrastructură.