Salvatori la înălțime

De la debutul invaziei ruse în Ucraina, în februarie 2022, milioane de ucraineni au trecut graniţa în România vecină, chiar dacă, cei mai mulți, doar pentru a o tranzita spre Occident.

Roxana Vasile, 30.04.2025, 16:31

De la debutul invaziei ruse în Ucraina, în februarie 2022, milioane de ucraineni au trecut graniţa în România vecină, chiar dacă, cei mai mulți, doar pentru a o tranzita spre Occident. Printre fugarii din calea războiului s-au numărat și tineri care, deși apţi să lupte, au ales să treacă fraudulos frontiera româno-ucraineană prin Munţii Maramureşului, de teamă să nu fie trimiși pe front. Zeci au murit accidentați, din cauza efortului sau a condițiilor meteo potrivnice. În schimb, aproape 300 au scăpat cu viaţă, graţie salvatorilor montani români din nordul țării.

Dan Benga este şeful echipei Salvamont Maramureş. Coordonează o mână de oameni a căror meserie este de a salva vieți cu orice risc. Își aminteşte de primul apel în care erau anunţaţi că trebuie să intervină în sprijinul unor vecini ucraineni. Se întâmpla în aprilie 2022:

ʺPrin 112 am fost informați despre faptul că undeva în munți, în zona vârfului Pop Ivan, se află niște cetățeni ucraineni care au nevoie de ajutorul nostru și sunt într-o stare destul de precară, având echipamente de primăvară-vară, nicidecum de iarnă. Sus era o zăpadă destul de mare, doi dintre ei chiar aveau probleme medicale destul de grave, unul dintre ei era inconștient și alarma a venit, ca niciodată, în cursul serii, ceea ce pe noi ne-a pus un pic în dificultate, mai ales că erau răsfirați în teren și nu aveam coordonatele tuturor.

A fost o acțiune extrem de dificilă, pentru că totul s-a făcut contra-cronometru și problema era că zona respectivă era extrem de primejdioasă, cu ravene de 400-500 de metri, cu stânci de pe care doi dintre ei căzuseră, cu o avalanșă care a pornit în momentul în care unul din ei s-a ridicat și a vrut să traverseze zona… Deci, a fost începutul unui drum, ca să zic așa, de trei ani și două luni, până astăzi, care ne-a pus la încercare capacitățile, pregătirea fizică, pregătirea mentală, empatia… absolut tot ce ține de activitatea noastră.ʺ

Fiecare acțiune a fost impresionantă în felul ei, fie că a avut 8-12-16 ore sau mai mult – cea mai lungă, un record cel puțin la nivel european, a avut 133 de ore…. 133 de ore de muncă în teren, în preajma Crăciunului din 2022, pentru a găsi, recupera și salva cinci oameni și a scoate și două cadavre – un băiat de 21 și un altul de 23 de ani. Au fost folosite, atunci, absolut toate echipamentele din dotare – avion Frontex, elicopter Frontex, elicopter Smurd fără troliu, elicopter Smurd cu troliu – și un număr important de salvatori. Dan Benga s-a numărat printre ei:

ʺFiind unul din salvatorii din elicopter cu troliu, am fost lăsat pe o stâncă, am reușit să evacuez un ucrainean care avea probleme medicale grave și nu mai rezista până dimineață.

Rămânând pe stâncă pentru a veni elicopterul după mine, să mă scoată cu cel de-al doilea ucrainean, colegii, din cauza timpului extrem de dur, nefavorabil, cu ceață de nu vedeai la 2 metri, cu o furtună de zăpadă care s-a iscat din senin, au fost nevoiți să mă lase pe stânca respectivă, mi-au comunicat că mai repede de 32-34 de ore nu pot să vină după mine, pentru că s-a schimbat vremea dramatic și că trebuie să mă descurc și că trebuie să îl cobor pe ăla de acolo.

Și, atunci, am luat decizia de a-i spune omului că, dacă vrea să trăiască, trebuie să vină cu mine, pentru că eu vreau să trăiesc, dacă el vrea să moară, poate să rămână acolo, dar că nu vreau să îl las să moară și o să îl leg de mine și o să-l trag după mine.

Și, ca să vă gândiți, pentru oricine se duce la o plimbare, 1,3-1,4 kilometri nu înseamnă nimic. Ei, eu am făcut acel 1 kilometru și 400 de metri în aproape 16 ore.ʺ

Cât despre povestea unui tânăr jurnalist ucrainean de 29 de ani găsit aproape mort într-o prăpastie, salvat de românii de la Salvamont Maremureș, aceasta a făcut înconjurul televiziunilor lumii:

ʺA fost un băiat căzut într-o râpă, stătea întins în acea râpă, apa intra prin spate pe la gât și cobora prin pantaloni pe la picioare, nu se mai putea mișca de acolo. N-am putut să lucrăm cu elicopterul, pentru că elicopterul nu a mai avut acces la mai puțin de 200 de metri de el.

A fost o echipă care a făcut salvarea terestru. L-au verificat, era în hipotermie, erau minus 16 grade și, în momentul în care l-am dezbrăcat, i-am găsit la piept, pe pielea goală, o pisică care stătea acolo, nemâncată săraca de vreo patru zile, băiatul era de 11 zile pe munți.

Băieții mei au făcut 412 metri, cât a fost urcarea ravenei, în 7 ore și jumătate. Gândiți-vă, 4 terenuri de fotbal înseamnă 400 de metri. Or, să parcurgi 400 de metri în 7 ore jumătate, trăgând inclusiv cu dinții targa, pentru că nu aveai unde să faci amaraj, amaraj e un punct de asigurare… Ei, l-am dus jos, a ajuns la spital, băiatul și-a revenit, e plecat în Austria acum.

De fiecare dată când mai vede câte o acțiune de salvare, fiind prieteni pe Instagram, ne mulțumește pentru că i-am salvat viața și mai mult decât atât, are nu știu câte zeci de mii de urmăritori, în schimb el urmărește o singură structură – Salvamont Maramureș – și asta spune tot.ʺ

În total, până acum, salvatorii maramureșeni au contabilizat peste 200 de acțiuni de salvare a fugarilor ucraineni. Misiunile lor se derulează după un protocol profesional identic, bine pus la punct, fie că este vorba de turiști în dificultate ori de fugari din țara vecină. În cazul acestora din urmă, însă, orice acțiune are și o încărcătură psihologică aparte, fiind vorba de tineri într-atât de speriați de perspectiva de a fi trimiși pe front, încât, pentru a căuta un loc unde să trăiască în pace, sunt dispuși să lase tot în urmă și să înfrunte orice vicisitudini.

Din nou, șeful Salvamont Maramureș:  ʺOamenii ăștia nu vin la distracție. Oamenii ăștia vin la supraviețuire și, atunci, mănânci crengi, mănânci de pe jos orice ai găsi, mănânci insecte, bei apă de unde probabil în viața obișnuită nu te-ai duce să bei, dintr-o băltoacă stătută…

Sigur că, în Ucraina, este stare de război, iar una din regulile impuse este de a nu te apropia la o distanță mai mare de 5 kilometri de frontieră. Băieții ăștia care au vârste propice pentru a fi încorporați nu se pot duce pregătiți în munte cu echipamente de munte, de iarnă, pentru că ar fi culmea să treci printr-o localitate unde este poliție militară sau forțe armate să te vadă cu un rucsac, cu bocanci, cu colțari la tine.

Te-ar întreba clar ʹbăi, sunt 7-8 grade, 10 grade afară, ce faci tu cu echipamentul ăsta, unde te duci?ʹ Și atunci, vin îmbrăcați de stradă, cu pantofi de pânză, cu blugi, cu pantaloni de doc, mai sunt dintr-ăștia care chipurile se duc să lucreze și au cizme de gumă în picioare… la minus 26 de grade, e rețeta perfectă ca-n mai puțin de 24 de ore să intri într-o hipotermie severă și să ai degerături și să-ți fie amputate picioarele. Și am avut situații de genul respectiv! Și nu una!ʺ

Frontiera muntoasă cu Ucraina se întinde pe 120 de kilometri și are o suprafață de aproximativ 5 mii de kilometri pătrați. În plus, munții Maramureșului nu sunt deloc prietenoși. Or, la Salvamont Maramureș sunt doar 18 salvatori angajați și 32 de voluntari, cu mult mai puţini decât ar fi nevoie. Spre comparație, în Tirol, adică pe aproximativ jumătate din suprafața munților Maramureșului, sunt peste 1.100 de salvatori montani, mai mult decât întreg Salvamont România la un loc! Or, asta înseamnă – spune șeful Salvamont Maramureș, Dan Benga – că salvatorii români sunt și foarte bine pregătiți, și nebuni, și sufletiști.