16 ani de la aderarea României la UE

De pe 22 decembrie 1989 până pe 1 ianuarie 2007 a durat tranziţia României de la una dintre cele mai dure dictaturi comuniste de pe continent, aceea a lui Nicolae Ceauşescu, la statutul de membru al Uniunii Europene. Precedată de admiterea în NATO, în 2004, aderarea ţării la structurile comunitare a fost considerată unul dintre succesele majore ale clasei politice de la Bucureşti, dominată, în epocă, de preşedintele Traian Băsescu şi de premierul Călin Popescu-Tăriceanu. Însă toate partidele importante au susţinut acest obiectiv, rezonând, astfel, la aşteptările societăţii româneşti. Arhivele atestă că, în toamna anului 2005, de pildă, încrederea românilor în Uniunea Europeană era cea mai mare din toate statele membre sau în curs de aderare. După admitere, România a devenit a șaptea țară din Uniune ca număr de locuitori, iar după Brexit a şasea. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii şi oricare cetățean se poate adresa instituțiilor comunitare în româneşte. Însăşi denumirea de Uniune Europeană, în limba română, a primit statut oficial. Eurodeputaţii români şi-au ocupat locurile în Legislativul comunitar. Ca şi celorlalte state membre, României îi revine un post de comisar european în Executivul Uniunii. 

Dincolo de câştigurile de natură politică, avantajele aderării s-au resimiţit şi în viaţa de zi cu zi a românilor, deveniţi cetăţeni europeni. Ei pot călători şi se pot stabili oriunde în spaţiul comunitar şi pot concura pe piaţa muncii din ţări în care salariile sunt mult mai mari decât acasă. Comerţul exterior al României e dominat net de schimburile cu partenerii din Uniune, iar Produsul Intern Brut a crescut constant în anii de după aderare. Sondajele de opinie atestă că majoritatea românilor consideră că direcţia înspre care trebuie să se îndrepte țara lor din punctul de vedere al alianţelor politice şi militare este Vestul, adică Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi NATO. Ei sunt de părere că aderarea la Uniunea Europeană a adus mai degrabă avantaje. Totuşi, circa două treimi au răspuns că ţara lor trebuie să îşi apere interesele naţionale atunci când sunt în dezacord cu regulile Uniunii, chiar dacă riscă să îşi piardă poziţia de stat membru al blocului comunitar. Mult mai puţini au indicat că România, ca stat membru, trebuie să respecte regulile comunitare, chiar şi atunci când îi sunt afectate interesele naţionale. 

În orice caz, cei mai mulţi sunt de părere că Uniunea Europeană nu ar trebui să se destrame în următorii ani. Tot sondajele atestă, însă, frustrarea celor mai mulţi români că ţara lor nu a fost admisă, încă, în Spaţiul Schengen, de liberă circulaţie, ceea ce îi face să se simtă cetăţeni europeni de rangul doi