Alexandru Bumbaş, un tânăr de succes la Paris

Alexandru Bumbaş are 34 de ani, este doctor în studii teatrale al Universităţii Sorbonne Nouvelle din Paris, scenarist, director artistic şi fondator al companiei de teatru La Citadelle Dystopique. S-a născut la Bucureşti, dar în 2009 a plecat în Franţa. În prezent locuieşte la Paris, iar din 2017 este şi cetăţean francez. Alexandru spune că încearcă să îmbine cercetarea academică şi creaţia teatrală, motivul principal pentru care a înfiinţat compania de teatru fiind profesionalizarea tinerilor studenţi înscrişi la facultăţile de teatru: 

"Compania noastră a evoluat destul de mult din 2017 până astăzi, mai ales că anul trecut am obţinut în Franţa un premiu naţional de dramaturgie Premiul de creaţie teatrală ARTCENA, iar acum suntem în plin proces de creaţie cu al doilea spectacol care, probabil, va ieşi anul viitor."

În septembrie 2020, Alexandru a avut o idee: să creeze o platformă artistică-academică online destinată tinerilor care au nevoie de un spaţiu de afirmare, de un loc unde îşi pot publica un prim articol sau o primă lucrare de cercetare. Aşa a luat fiinţă platforma online InVivo Arts, lansată anul acesta, la finele lunii mai, în limbile franceză şi engleză. 

"Este practic un spaţiu de reflecţii pluridisciplinare. Conduc o echipă de zece oameni, care au specializări diferite, cercetători, sau curatori, critici de film, de teatru, specialişti în istorie. Deci o echipă de zece oameni de naţionalităţi diferite, printre care sunt şi români, care au studia sau studiază la universităţi de peste tot. Ceea ce are cu adevărat inovator această platformă este faptul că teatrul şi filmul, adică artele spectacolului, sunt analizate şi interogate din perspective disciplinare care le sunt exterioare, cum ar fi istoria, gender studies, cultural studies şi aşa mai departe, tocmai pentru a deschide cât mai mult paleta de contribuţii, de articole, pentru că am pornit şi de la ideea că, la ora actuală, artele spectacolului ocupă un rol foarte important în societăţile contemporane. Şi atunci, din ce în ce mai mulţi specialişti care nu sunt specialişti în teatru sau în film interoghează artele spectacolului dintr-o perspectivă care le este specifică: istorici care se interesează de dramaturgi care folosesc arhive, spre exemplu, cum sunt utilizate arhivele istorice în procesul de creaţie, filozofi care chestionează procesul de performance, ce înseamnă performance, legăturile cu realitatea, gender studies, care interoghează evident artele spectacolului dintr-o perspectivă LGBT şi aşa mai departe."

Platforma InVivo este rodul muncii unei echipe pluridisciplinare şi multietntice coordonate de Alexandru Bumbaş. Cei interesaţi o pot accesa la adresa invivoarts.fr. În prezent, acolo este deschisă o primă sesiune de depunere contribuţii (articole, interviuri, eseuri) al cărei termen final este 31 iulie: 

"Am pornit un prim apel la contribuţii pe o tematică foarte la modă, dacă pot să spun aşa, şi anume crize. Există trei axe prin care încercăm să înţelegem fenomenul crizelor: cum reprezintă artele spectacolului o criză, cum provoacă artele spectacolului o criză, pentru că suntem în nişte societăţi în care există foarte multe creaţii aşa-zis controversate, şi în egală măsură cum suportă rtele spectacolului crizele, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani este evident absolut reprezentativ şi trebuie incestigat, explorat pentru a înţelege cât mai clar cum anume au foat afectate artele spectacolului de criza pandemică. Apelul la contribuţii se termină pe 31 iulie, dar dacă este nevoie îl vom putea prelungi. În funcţie de ce vom primi, probabil ne vom lărgi ca sferă disciplinară şi ca număr de responsabili de cluster, ideea fiind ca după unul, două numere să puteam să adăugăm şi o versiune în limba spaniolă."

Alexandru Bumbaş a predat atât la Universitatea Sorbonne Nouvelle cât şi la Şcoala Superioară de Artă Dramatică din Paris şi acum îşi doreşte să înceapă un nou doctorat în studii iudaice la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din capitala Franţei. Spune că, înainte de a părăsi România, a avut mai multe tentative de a construi ceva în ţară, mai ales în domeniul teatrului, dar a eşuat. Spune că Franţa i-a oferit libertatea de a gândi, acces neîngrădit şi gratuit la informaţii şi sprijin în iniţiativele sale. În aceste condiţii, o reîntoarcere definitivă în România este puţin probabilă: 

"În clusterul InVivo sunt şi români. Prim urmare, legăturile mele cu România sunt acolo într-o oarecare măsură, dar profesional, în viitorul apropiat, nu cred că România intră, ca să spun aşa, în planurile mele pentru simplul motiv că am aici deja ceva construit. N-aş vrea să intru în detaliile oarecum dureroase despre încercările mele de a face ceva în România, dar au fost multe şi eşuate, ceea ce alimentează încă o dată nevoia mea de a rămâne aici unde am construit ceva în aceşti 12 ani. Evident, am o companie de teatru. Oricând vin cu mare plăcere în România să jucăm, dacă suntem invitaţi, dar momentan aici se construieşte viaţa mea."