Când România naște prin cezariană

Suntem obișnuiți ca țara noastră să bifeze, în clasamentele Uniunii Europene, tot felul de recorduri triste. O statistică Eurostat de la sfârșitul anului trecut mai trecea, în dreptul țării noastre o altă realitate, la fel de tristă: suntem pe locul al doilea la numărul de cezariene din toate țările Uniunii: 60% dintre copiii care se nasc în România se nasc prin secțiune cezariană. Doar Cipru ne întrece. 

Dacă, în timpul regimului Ceaușescu, rata cezarienelor era insignifiantă, după anii '90, aceasta a început să crească gradual. Marile clinici private încurajează procedura pentru că se plătește foarte bine. Și în spitalele de stat  se practică la scară largă. Fug mamele de nașterea naturală, cerând cezariana sau este, mai degrabă, impusă de medic? 

Este o întrebare la care răspunde Irina Mateescu, moașă licențiată:

Eu nu cred că fug de nașterea naturală, cred că fug de imaginea actuală a nașterii naturale, care e una ușor traumatică. Sunt tot felul de povești de grăbit travalii, de femei certate sau cu care o parte din personalul medical vorbește urât, poziția de naștere e atipică, e antigravitațională și e greu să naști în poziția aia. În multe spitale nu e accesibilă epidurala, nu e gratuită, și atunci femeile poate-și găsesc un motiv să fugă de lipsa de respect, să fugă de durere, să fugă de lipsa de empatie. Procentul mare de cezariene din țara noastră este legat foarte mult de motivul fals medical, nu de cererea femeilor. Insist, e un procent enorm de cezariene impuse de către medic și nu cerute de către femeie.

Medicul obstetrician Brândușa Mitroi aduce în atenție și teama de necunoscut a mamei, și vârsta acesteia:

Dintre motive, în mare parte sunt cele care țin de cazul medical, deoarece nașterile tind să apară la vârste mai înaintate și asociază complicații precum diabetul gestațional sau hipertensiunea. Sunt, de asemenea, cazuri în care complicațiile debutează în timpul travaliului. Și aici devine o atitudine de urgență. Motivele care sunt de natură maternă țin de alegerea ei, derivată din teama de necunoscut și, de multe ori, din lipsa de informare. Motivele care țin de medic pot avea originea în creșterea fenomenului de malpraxis, însă trebuie luat în calcul că, pentru medic, alegerea variantei de a efectua o operație cezariană nu reprezintă varianta mai ușoară, deoarece este unanim acceptat în lumea medicală că rata complicațiilor este mai mare.

Au fost vremuri când moașa avea un rol-cheie în procesul nașterii, dar acum, cel puțin la noi, lucrurile nu mai stau așa. Facultățile de moașe au fost desființate, iar asta a dus la un deficit foarte mare de moaşe. Din păcate, România nu-și folosește moașele, așa puține cum sunt ele, la adevărata lor valoare. Cine are de pierdut? Irina Mateescu:

Rolul moașelor e în continuare enorm și prevenția, supravegherea pe care o putem face la nivel național cu moașele ar crește niște indicatori de sănătate și i-ar scădea  pe unii de risc la un nivel foarte important, doar că nici nu suntem suficiente. Suntem sub 1000 care practică în Ordinul Asistenților și Moașelor și restul, până la12.000, cât am avea nevoie minim, trebuie să se formeze. 

Dacă facultățile nu se redeschid, pârghia asta e anulată, practic. Moașele au un rol foarte mic, în momentul acesta, în tot procesul perinatal pentru că nu suntem dorite, nu suntem active conform competențelor noastre, au desființat facultăți (în momentul acesta formarea ca moașă este aproape imposibilă, dacă vrei să te apuci să faci o facultate nu mai ai und,e pentru că din cele 9 centre universitare dacă mai funcționează unul), e o piață, cumva, suprasaturată, de medici obstetricieni, neonatologi care și-au luat o bucată - asta a moașelor - pentru care nu sunt specializați. 85% dintre sarcini ar putea fi îngrijiite de moașe.

Cezariana a căpătat o anvergură atât de mare în societatea noastră, încât eforturile unei mâini de oameni de a schimba această mentalitate par falimentare. Pare că am uitat că nașterea face parte din viață, am uitat că natura vine în sprjinul nostru, nu e dușmanul nostru. Medicul Brândușa Mitroi, specialist în obstetrică-ginecologie, ne spune cum am putea să ieșim din această buclă mentală:

Cum putem schimba? Gândind că nașterea este parte din viață. De cele mai multe ori natura nu dă greș și atribuie fiecărei femei copilul pe care ea îl poate aduce pe lume în siguranță. Cum putem îmbunătăți acest lucru? Participând la cursuri prenatale, solicitând atunci când este posibil prezența tatălui la naștere sau analgezia peridurală.

Irina Mateescu spune că e nevoie şi de soluții administrative clare:

Ca soluție, din punctul meu de vedere, e nevoie de separarea de Ordinul Asistenților, ca să ne putem reprezenta meseria cu adevărat și de asistarea de către liniile de gardă. Faptul că vine cineva anume să ne asiste la naștere e o anomalie românească și femeile au învestit foarte mult medicul cu partea de siguranță emoțională. Un medic obosit care vine după o gardă sau care vine de la o aniversare nu este eficient pentru a asista nașterea ta. Cel mai eficient este cel care e de gardă, odihnit, disponibil. 

Aici intervine și recomandarea de a funcționa după niște protocoale. Există ghiduri care trebuie transformate în protocoale și practici bazate pe dovezi în fiecare spital, adică uniformizarea unei îngrijiri înspre sănătatea mamei și a copilului. Trebuie să uniformăzăm aceste  îngrijiri și să fie standarde care să se aplice absolut peste tot în țară.

Încă o problemă majoră în maternitățile din România este despărțirea copilului de mamă imediat după naștere. Un tratament brutal pentru nou-născut, devastator emoțional, pentru mamă. Când se va găsi o soluție, din punctul de vedere al moaşelor? 

Irina Mateescu: Când moașele vor deveni active și vom putea supraveghea în număr tot mai mare sarcini, vom asista nașteri și vom avea după aceea grijă de binomul mamă-copil fără să despărțim cazurile care pot sta împreună. Mame și copil sănătoși stau împreună, se externează repede și apoi sunt urmăriți la domiciliu. Asta pot face moașele fără probleme. Important e să fim lăsate să lucrăm și în țara noastră.