Filmul „Regele Mihai, drumul spre casă”, difuzat la Turda

„Simt că mulți oameni în această țară nu își cunosc eroii foarte bine, spre deosebire de oameni din alte țări. Mă dau pe mine ca exemplu aici, cetățean american, noi îl cunoaștem pe George Washington, pe Abraham Lincoln, pe Kennedy; avem figuri de care să ne simțim încurajați. Francezii se autodefinesc printr-o articulare destul de completă a cine sunt – vorbesc despre regii lor, despre împărați, poeți, filosofi, despre atâtea pietre de temelie ale identității lor. Părerea mea este că românii nu au astfel de figuri în minte.”

Cuvintele lui John Florescu, producătorul celui de-al doilea film biografic al regelui Mihai, trezesc freamăt în rândul românilor din sala unde avea loc conferința „Democracy in the Age of Putin”, organizată de Raţiu Forum împreună cu Universitatea Jagelloniană, din Cracovia, şi Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj.

Pelicula lui John Florescu urmărește viața regelui Mihai de la vârsta de 27 de ani, după exilul în care a fost împins de către regimul comunist, iar în engleză poartă titlul „Regele Mihai, ultimul rege de după Cortina de Fier”. Este produs în colaborare și difuzat pe History Channel, unde are un rating de cinci ori mai mare decât programele obișnuite. „Motivul pentru care History Channel difuzează filmul în toate colțurile lumii este povestea captivantă pe care-o ilustrează. S-a întâmplat ca ea să aibă loc în România, dar ar fi putut fi vorba de un alt rege dintr-o altă țară. Cineva din Serbia mi-a spus că istoria lor are o poveste asemănătoare,” confirmă John Florescu ca răspuns la comentariul unui participant polonez, care vorbea despre destinul similar al unui rege din țara lui.

Pentru mulți români, imaginea regelui Mihai este pătată pe nedrept de propaganda comunistă conform căreia, atunci când a plecat, a luat cu el un tren întreg de tablouri și bijuterii. Documentarul lui John Florescu arată, însă, imaginea unui copil „căruia i s-a furat copilăria” și a unui adult care, în deciziile pe care le-a luat, a pus pacea și țara mai presus de orice. În cei 50 de ani de exil forțat împreună cu familia lui a fost fermier de pui, a lucrat ca broker, s-a ocupat de testare de avioane și a fost activist pentru pacea mondială. În tot acest timp a fost urmărit și amenințat cu moartea de Securitate.

La baza documentarului au stat cele nouă ore, desfășurate pe parcursul a trei zile, pe care John Florescu le-a petrecut cu regele Mihai în 2003.

„I-am putut simți tristețea. După exil, viața lui a fost, în nenumărate feluri, o viață tristă, iar în multe altele, tragică pentru că, m-am gândit eu, nu a vrut niciodată să se întoarcă în România. Știu că afirmația aceasta nu este foarte populară într-un sens patriotic, dar am simțit că, așa cum au arătat mai mulți oameni, regele nu mai avea încredere în nimeni. Nu se mai putea încrede în aliați; toți prietenii îi deveniseră dușmani, dușmanii, prieteni, așa că el s-a hotărât să trăiască în izolare. În Elveția a fost chiar comic să descoperim, analizând documentele CIA, pe cele ale Securității și ale Cantonului Geneva, că există un dosar stufos despre familia de Hohenzollern care vorbește despre cum Securitatea îl urmărea pe rege, CIA urmărea Securitatea, iar poliția elvețiană urmărea pe toată lumea. Ce viață…”

În realizarea filmului, echipa a consultat 18 arhive din toată lumea și a stat de vorbă cu experți din varii domenii, din România, Europa și Rusia. Nu și cu Ion Iliescu, însă. Fostul președinte al României dintre anii 1990 și 1996 și 2000-2004, care i-a refuzat intrarea în țara regelui Mihai I, nu a dat curs invitației la discuție lansată de John Florescu. Printre persoanele intervievate în film se numără fiica regelui, Principesa Margareta, Ioan Scurtu (fostul director al Arhivelor Naționale ale României), Dan Bădic (Șeful Casei Regale), Wesley Clark (fost comandant NATO), Michael Flaks (avocatul regelui Mihai), Prințul Nicolae.  Realizatorul a vizitat de-a lungul timpului peste 50 de sate și orașe românești, comunități de mineri, precum cea din Petroșani, zone industriale, precum Zalău, și a stat de vorbă cu românii pe care i-a întâlnit pentru că a vrut să înțeleagă exact care este percepția lor asupra regelui și a acestei bucăţi de istorie.

„Îmi amintesc odată, în Sinaia, când o bunică i-a spus nepoatei sale: Vezi, tot ce ți-am povestit e adevărat, vezi și tu acum în film. Îmi mai amintesc o discuție cu niște adolescenți din Timișoara; povesteau despre planurile lor de a se muta în Occident și de a-și găsi drumul în viață, dar ce a ieșit la lumină, după cum simțit eu, a fost o nevoie a lor de a vorbi despre ei și despre țara lor [...] și cred că astfel de povești oferă narațiuni edificatoare despre cine sunt.”

În cele nouă ore lungi de discuții, John Florescu l-a întrebat pe rege cum crede că s-ar potrivi rolul lui în această lume modernă. I s-a răspuns că partea frumoasă a situației regale este că nu trebuie să candidezi pentru o funcție politică. Nu ai nevoie de banii sau de ajutorul nimănui, ci ești născut în acest rol printr-un hazard, dar felul în care vedea  rolul unui rege era identic celui de arbitru dintr-un meci de fotbal. Când observă dezordine în mersul lucrurilor, așa cum adesea se întâmplă astăzi în partidele politice și nu numai, regele fluieră și convoacă: „Toată lumea să vină la masa discuțiilor, trebuie să discutăm.” Regizorul consideră că acest rol este foarte de folos, inclusiv în propria țară, Statele Unite: „… necesitatea acelei persoane, al cărei principal obiectiv să fie slujirea națiunii, care să convoace și să așeze la masă diverșii actori, sub tutela unei atitudini rezonabile.”

Regizorul susține că, deși îl simpatiza personal pe rege considerându-l o persoană decentă, plăcută și șarmantă, a încercat să păstreze echilibru și obiectivitate în lumina pe care a aruncat-o asupra lui. Merită menționat că regalitatea românească este un motiv frecvent în filmele lui John Florescu care a produs și documentarele „Războiul Regelui” (centrat pe anii de viață ai regelui de dinainte de exil) și „Maria - inima României”.

„[Regele Mihai] avea o viziune foarte intuitivă și o vedere largă asupra istoriei. Avem o perspectivă bogată numai dacă ne gândim la ultimele 12 luni din istoria Europei în care trăim și observăm cât de mult s-a schimbat. Gândiți-vă câte astfel de schimbări fundamentale au avut loc de-a lungul unei vieți atât de lungi ca a regelui,” mai spune John Florescu.