Opinii şi atitudini religioase

95% dintre români cred în Dumnezeu, dar numai 21% afirmă că merg săptămânal la biserică. De asemenea, deşi 67%consideră că "homosexualitatea trebuie descurajată", doar 27% dintre români consideră necesar referendumul pentru definirea căsătoriei strict ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Aceste date fac parte dintr-un infografic dat recent publicităţii pentru a evidenţia atitudinile religioase ale românilor. Fundaţia Friedrich Ebert România, prin intermediul proiectului Monitorul Social, a lansat acest infografic în perioada în care coaliţia de guvernare şi-a anunţat intenţia de a organiza un referendum pentru a da curs petiţiei cetăţeneşti, cu trei milioane de semnături, prin care se cere modificarea Constituţiei României. Prin modificare se doreşte a se preciza clar că familia se întemeiază pe căsătorialiber consimţită între soţi,bărbat și femeie, nu doar între soţi, aşa cum scrie acum în textul constituţional. Cererea vine din partea unei coaliţii formată din din mai multe organizaţii non-guvernamentale, denumită "Coaliţia pentru Familie", care militează pentru familia tradiţională heterosexuală întemeiată, printre altele, şi pe principii creştine. Ştiut fiind că majoritatea românilor se consideră religioşi, aşa cum arată multe studii sociologice, dar şi percepţia comună, infograficul marca Monitorul Social a evidenţiat şi unele discrepanţe sau breşe în această opţiune pentru o viaţă religioasă, în aparenţă trainică şi consecventă cu sine. Victoria Stoiciu, reprezentanta Fundaţiei Friedrich Ebert. "Avem 99,6% din români - conform recensământului - care se declară ca aparținând unei religii. Pe de altă parte, dacă ne uităm la felul în care oamenii înțeleg să-și manifeste în viața de zi cu zi aceste credințe religioase, doar 44% dintre români afirmă că se roagă zilnic. Doar 21% dintre respondenți afirmă că merg la biserică săptămânal. Se observă imediat o discrepanță. Avem aproape 100% dintre români care se declară religioși, dar se pare că-și practică religia în procente mult mai mici."

Antropologul Vintilă Mihăilescu este de acord cu datele publicate de Monitorul Social care, de altfel, compilează mai multe cercetări credibile aparţinând unor instituţii sociologice de prestigiu, precum şi date provenind de la recensământul naţional din 2011. Totuşi, nişte nuanţări se impun când analizăm falia dintre faptul că majoritatea românilor se declară credincioşi, dar numai un sfert din ei afirmă că merg săptămânal la biserică, în timp ce mai puţin de jumătate se roagă zilnic. Vintilă Mihăilescu.  "Această dicrepanţă nu trebuie interpretată în sensul "una spui şi alta faci". Trebuie să înţelegem doar că practicile ortodoxe sunt, eventual, mai puţin instituţionalizate decât altele. Relaţia directă cu Dumnezeu, prin rugăciune acasă, este şi ea o formă de a practica religia. Această falie care apare în grafic nu indică neapărat o ipocrizie aşa cum, de multe ori, se consideră. Nu înseamnă "Mă declar credincios, dar n-am timp de prostii de astea." De multe ori, comunităţi foarte religioase au propriile lor obiceiuri care sunt, de multe ori, precreştine, chiar magice. Aceste practici, deloc canonice, sunt acceptate de unii preoţi, căci reprezintă o modalitate de a-şi păstori credincioşii."

De altfel, şi infograficul publicat de Monitorul Social confirmă faptul că obiceiurile religioase ale unor comunităţi - cum ar fi şi cea generică, a românilor - reprezintă, mai degrabă, liantul acelei comunităţi şi nu neapărat, expresia credinţei membrilor ei. Victoria Stoiciu.  "De asemenea, pare paradoxal că 99,6% dintre respondenți declară că aparțin unei religii, dar numai 95% afirmă că ei cred în Dumnezeu. Nu este o falie uriașă, dar această diferență de numai 5% nu poate fi neglijată. Asta se explică prin apartenența la o tradiție și la o comunitate culturală. De pildă, faptul că te-ai născut într-o familie de creștini ortodocși, ai fost botezat, te-ai căsătorit religios, toate marchează apartenența la o religie, dar nu înseamnă și că persoana respectivă chiar crede în Dumnezeu. Apartenența la această comunitate, mai degrabă culturală, nu înseamnă că o persoană se simte obligată să respecte practicile religioase cotidiene: mers la biserică, rugăciune, etc. Ritualurile mari, cele de trecere - botez, căsătorie, înmormântare - sunt respectate."

            

În acelaşi registru al faliei dintre principii şi practică, au fost interpretate şi datele care arată o susţinere mică - de 27% - pentru referendumul privind definirea familiei ca întemeiată exclusiv pe căsătoria între persoane de sex diferit, deşi 67% dintre români cred că homosexualitatea trebuie descurajată de către societate. Totuşi, aceste date ar indica şi prezenţa toleranţei, constată Vintilă Mihăilescu. "Faptul că homosexualitatea trebuie descurajată, este, din perspectiva unui om credincios, a unui creştin sau a unui om al bisericii, este ceva firesc. Nu discut aici dacă e bine sau nu, ci doar spun că este o afirmaţie coerentă cu ceea ce unii înţeleg prin a fi bun creştin. Surpriza apare în altă parte. Două treimi dintre români par a spune: nu trebuie încurajat acest fenomen, dar asta nu înseamnă persecuţie, nu înseamnă că trebuie să schimbi Constituţia sau legile. Adică, homosexualitatea nu trebui încurajată, dar nici sancţionată. Iar asta implică o doză de înţelepciune mai mare decât mă aşteptam."

Dar se mai constată un lucru, care poate este mai relevant decât cele anterioare pentru actuala stare de spirit din societate: 79% dintre români leagă credinţa de moralitate, considerând că este necesar să crezi în Dumnezeu pentru a fi moral şi a avea valori corecte. Vintilă Mihăilescu ne explică. "Ăsta e un lucru simptomatic, căci această legătură se intensifică, în mintea oamenilor, în condiţiile unei societăţi imprevizibilă, percepută ca fiind imorală, cu norme foarte laxe. În momentul în care e perceput riscul major de imoralitate, singura şansă şi singurul temei rămâne atunci biserica. Are loc o întoarcere la biserică, aceasta fiind singura instituţie care poate garanta moralitatea. Iar asta ne spune mai mult decât că societatea e foarte legată de biserică. Ne arată neîncrederea oamenilor în moralitatea societăţii. Ne percepem ca o societate profund imorală sau cu riscuri de imoralitate şi, în cazul ăsta, singurul refugiu rămâne biserica."