Provocări pentru aliați

Definită la summitul Alianței Nord-Atlantice de la Madrid drept o “provocare” pentru aliați, China rămâne o preocupare, alături de situația din Ucraina. Aliaţii NATO sunt îngrijorați de consolidarea militară a Chinei şi de cooperarea acesteia cu Rusia, a declarat secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, după o întrunire ministerială a alianţei militare în România. Politicile chineze de interes pentru NATO includ "utilizarea dezinformarii, acumularea sa militară rapidă şi opacă, alături de cooperarea cu Rusia", a explicat Antony Blinken. Provocările pe termen lung pe care le reprezintă Beijingul la adresa intereselor, valorilor şi securităţii aliate au ocupat un loc aparte în cadrul discuțiilor aliaților de la București. 

Secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg: “NATO este o Alianţă a Europei şi a Americii de Nord. Dar provocările cu care ne confruntăm sunt globale şi trebuie să le abordăm împreună în cadrul NATO. Nu vedem China ca pe un adversar, vom continua să avem relații cu China, atunci când este în interesul Alianţei, inclusiv pentru a transmite poziţia noastră unită în privinţa războiului ilegal al Rusiei din Ucraina. Miniștrii au luat în considerare evoluțiile militare ambiţioase ale Chinei, progresele sale tehnologice şi numeroasele sale activităţi hibride şi cibernetice. Războiul din Ucraina a demonstrat dependența noastră periculoasă de gazul rusesc. Iar acest lucru ar trebui să ne facă să evaluăm dependenţele noastre și de alte regimuri autoritare, nu doar din China, în ceea ce privește furnizarea de tehnologie, lanţuri de aprovizionare sau infrastructură. Vom continua, bineînţeles, să avem relații economice cu China, dar trebuie să fim conştienţi de dependenţele noastre, să ne reducem vulnerabilităţile şi să gestionăm riscurile.”

La București, miniștrii NATO au discutat și despre extinderea Alianței cu Suedia și Finlanda, despre terorism, cea mai directă amenințare asimetrică la adresa securităţii, precum și despre intensificarea sprijinului personalizat pentru Bosnia și Herțegovina, Georgia și Republica Moldova – parteneri ai Alianței -, inclusiv în ceea ce privește consolidarea capacităților, reforma și formarea pentru a-și îmbunătăți instituțiile de securitate și apărare. Dar ministeriala a fost dominată de războiul declanșat de Rusia în Ucraina, cu toate consecințele acestuia. ”Ucraina a făcut progrese semnificative în faţa invaziei ruse, dar nu trebuie să subestimăm Rusia, ale cărei rachete continuă să atace oraşele, civilii şi infrastructura critică din Ucraina” – s-a subliniat în cadrul ministerialei NATO de la finalul lui noiembrie. Alianța Nord-Atlantică trebuie să se asigure că Ucraina va ieşi victorioasă din războiul împotriva Rusiei, a declarat Jens Stoltenberg - “cea mai urgentă sarcină este să ne asigurăm că Ucraina va triumfa ca naţiune suverană, democrată şi independentă în Europa. Pentru a face asta, trebuie să mobilizăm un sprijin militar, economic, financiar şi umanitar constant şi cât mai mare, iar asta este exact ceea ce facem acum”, a explicat oficialul NATO.

La București, aliaţii au anunţat contribuţii semnificative la Pachetul NATO de Asistență Comprehensivă, oferind Ucrainei ajutor neletal, inclusiv combustibil şi generatoare. Un ajutor extrem de important și cu atât mai necesar cu cât finalul războiului încă nu se întrevede. Putem anticipa în acest moment care poate fi obiectivul Rusiei pe termen lung? Este una dintre întrebările la care a răspuns, la Radio România, profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Moscova îşi doreşte în primul rând ca negocierile să se întâmple atât timp cât este Rusia pe teren, a explicat Dan Dungaciu:

„În momentul în care încep negocieri cu trupele ruse aflate pe teritoriul Ucrainei, indiferent de geografia acelei prezenţe, astăzi undeva la 15%, atunci Rusia este avantajată. Este avantajată din două motive. Unu: este foarte abilă în a purta asemenea negocieri, încercând să exonereze vina ocupantului şi plasându-se într-o poziţie de negociere de parcă ar fi neutră sau egala Ucrainei - ăsta este un exerciţiu pe care Rusia l-a făcut în foarte multe ipostaze, şi când a fost vorba de Georgia, şi când a fost vorba de Transnistria, şi-a suspendat pur şi simplu statutul de ocupant şi a devenit un jucător la negociere. În al doilea rând, îi convine, pentru că se întâmplă astăzi o schimbare psihologică la nivelul Federaţiei Ruse, inclusiv la nivelul populaţiei, - şi asta explică într-un fel scorurile mari sau rata mare de acceptabilitate şi de încredere pe care încă Vladimir Putin o are (…) - a transmis mesajul în Federaţia Rusă, inclusiv la populaţie, că războiul este cu Vestul, Rusia se luptă cu Vestul, Vestul însemnând Uniunea Europeană, NATO, Statele Unite.

În momentul în care Rusia se luptă cu Vestul, se schimbă radical statutul victoriei sau înfrângerii. Nu mai contează care a fost foaia de parcurs a aşa-numitei operaţiuni speciale. Nu mai vorbeşte nimeni de Rusia şi Ucraina, nici măcar nu se mai foloseşte foarte des formula „operaţiune specială”. Acum este vorba de lupta cu Vestul şi victoria pentru Federaţia Rusă nu mai înseamnă îndeplinirea atribuţiilor sau prerogativelor din documentele iniţiale de război, înseamnă simpla rezistenţă.”

Dacă Federaţia Rusă nu este învinsă în Ucraina, a explicat Dan Dungaciu, e o chestiune care poate fi utilizată de Kremlin, de preşedintele Putin, de autorităţile statului inclusiv în dialogul cu populaţia: nici măcar tot Occidentul aliat în Ucraina nu a reuşit să ne învingă.