Crearea Uniunii Energetice se numără între proiectele prioritare ale Comisiei Europene pentru perioada 2014-2019, fapt menţionat, de altfel, de preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker.
Crearea Uniunii Energetice se numără între proiectele prioritare ale Comisiei Europene pentru perioada 2014-2019, fapt menţionat, de altfel, de preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, încă de la începutul mandatului său. Proiectul este unul ambiţios, cu atât mai mult cu cât spaţiul comunitar este cel mai mare importator mondial de energie, cu peste jumătate din totalul energiei consumate. Iar tendinţa este de creştere a acestui procent, undeva în jurul valorii de 70% în următorii 15 ani. Nu în ultimul rând, aşa-numitele "crize ale gazului" determinate de conflictul comercial dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, din 2006 şi 2009, alături de situaţia actuală incertă de la frontiera celor două state, sporesc argumentele în favoarea asigurării securităţii energetice a Uniunii Europene, scoţând în evidenţă riscurile la care Europa este expusă prin dependenţa de gazele ruseşti.
În aprilie anul trecut, delegaţia poloneză la UE a făcut un pas important - a transmis Comisiei Europene şi statelor membre un document referitor la o foaie de parcurs pentru o Uniune Energetică Europeană, structurată pe câţiva piloni fundamentali: infrastructură, mecanisme de solidaritate, consolidarea puterii de negociere a statelor membre şi a UE faţă de terţi, dezvoltarea surselor de energie indigene în UE, diversificarea surselor de energie - în special de petrol şi gaze naturale - şi consolidarea comunităţii Energetice. Poziţia Varşoviei fusese, de altfel, explicată anterior de, pe atunci, premierul Donald Tusk într-un interviu acordat ziarului Financial Times, în care se aprecia că dependenţa excesivă a UE faţă de gazele ruseşti slăbeşte alianţa europeană.
Plecând de la exemplul uniunii bancare a UE, Tusk aprecia că este necesar ca la nivelul UE să existe un organism comun însărcinat cu negocierea si achiziţionarea de energie, acest organism urmând să contrabalanseze poziţia de monopol a Rusiei şi în timp să restaureze o piaţă liberă concurenţială. În general primită cu interes la nivel european, sprijinită chiar puternic de Marea Britanie, care la rândul ei a transmis Comisiei o serie de propuneri privind întărirea cooperării în domeniul energiei, propunerea nu a convins însă pe toată lumea. Scepticii au avertizat că un astfel de plan ar putea necesita eforturi prea mari, semne de întrebare fiind legate şi de nivelul de încredere instituţional în ceea ce priveşte înmagazinarea comună sau tranzacţionarea într-un aşa-numit coş energetic european.
Pentru Bucureşti, propunerile Poloniei, respectiv ale Marii Britanii, conţin factori de interes major din punct de vedere al securităţii energetice, implicarea sa activă în formularea politicii europene viitoare în materie de energie putând să contribuie la consolidarea poziţiei României ca producător şi hub energetic în zona Europei de Sud-Est. Deocamdată, alături de Bulgaria, Ungaria şi Slovacia, România a semnat, în mai, la Riga, o declaraţie comună privind interconectarea regională în domeniul gazelor naturale. Documentul a fost iniţiat în contextul eforturilor întreprinse la nivel european şi regional pentru consolidarea securităţii energetice. Demersul confirmă angajamentul celor patru ţări pentru concretizarea Uniunii Energetice, dar promovează şi proiecte de infrastructură energetică din Europa Centrală şi de Est finanţabile cu fonduri europene, a explicat ministrul român de externe, Bogdan Aurescu: "În primul rând e foarte important că textul face referire la diversificarea atât a surselor cât şi a rutelor de aprovizionare cu gaz natural şi în al doilea rând face referire chiar la propunerea Comisiei Europene de stabilire a Uniunii Energiei. Şi, nu în ultimul rând, are ca scop principal să promoveze această implementare a interconectărilor în sistem bi-direcţional între statele care au semnat această declaraţie comună."
Mult mai puţin dependentă de gazele ruseşti comparativ cu alte state din UE, România poate deveni chiar un pol energetic important, s-a subliniat în cadrul unei conferinţe organizată la Parlamentul european de Ziua Energiei Româneşti. Corespondentul Radio România la Bruxelles, Cerasela Rădulescu, cu o sinteză a aprecierilor făcute în cadrul acestui eveniment la care au participat specialişti în domeniu, europarlamentari români şi oficiali ai Comisiei Europene: "Infrastructura energetică învechită a Europei, pieţele slab integrate ale energiei, în special la nivel transfrontalier, precum şi lipsa coordonării în cadrul politicilor energetice naţionale, înseamnă adesea că europenii şi societăţile comerciale din UE nu beneficiază de o mai mare posibilitate de alegere sau de o scădere a preţurilor energiei, a constatat executivul comunitar, atunci când a elaborat proiectul său ambiţios, de creare a unei Uniuni Energetice. Şi, de amintit, că şase state membre depind de un furnizor extern unic pentru toate importurile lor de gaze şi anume de Rusia, iar multe dintre acestea se află în regiunea de sud-est şi centrală a Europei." Nu este şi cazul României, au amintit organizatorii, potrivit cărora, România poate deveni un pol energetic important în regiune, mai ales dacă vor exista investiţii europene în infrastructură.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved