Spaţiile verzi ale capitalei

Unui locuitor al capitalei îi revine, în medie, mai puţin de un sfert din spaţiul verde acceptat de normele internaţionale. De la 3500 de hectare de spaţiu verde, cât  era în 1990, în prezent s-a ajuns la 1600 de hectare. Situaţia precară a spaţiilor verzi şi creşterea defrişărilor de arbori din parcuri şi aliniamente stradale are la bază realizarea Planului Urbanistic Zonal din anul 2000 care a coincis şi cu aprobarea Legii 10 din 2000 privind retrocedarea suprafeţelor confiscate de regimul comunist.

Prin aceste documente capitala a pierdut sute de hectare de spaţiu verde. In continuare zeci de hectare din marile parcuri bucureştene riscă să fie distruse şi transformate în zone betonate dacă autorităţile nu vor lua măsuri, avertizează organizaţiile de mediu care luptă pentru păstrarea acestor zone. Dan Trifu este vicepreşedinte al Asociaţiei Eco-Civica care alături de Asociaţia “Salvaţi Bucureştiul” este implicată în cele mai multe procese împotriva mafiei imobiliare din Bucureşti: “Vorbim de zone extraordinar de întinse. Gândiţi-vă că numai în Parcul Tineretului am pierdut undeva la 28 de hectare de spaţiu verde prin tot felul de falsuri introduse în documentaţia urbanistică. De exemplu, Parcul Palatului Copiilor din Bucureşti, care este integrat în Parcul Tineretului, îl preluăm de la Ceauşescu cu 44 de hectare şi se regăseşte în Planul urbanistic din 2000 cu 16 hectare. Acestea au fost principalele arme pe care le-au folosit autorităţile pentru a pune mâna pe aceste spaţii verzi. In anul 2000, foarte multe întreprinderi şi platforme industriale deja fuseseră privatizate, deci nu mai erau spaţii disponibile pentru această mafie a retrocedărilor. A fost un an trist pentru Bucureşti, anul 2000, atunci  când a apărut şi o lege care restituia toate proprietăţile confiscate de regimul comunist. Si-au pregătit foarte bine terenul prin planurile ubanistice în sensul că suprafeţe cum sunt cele din nordul capitalei, din anumite parcuri sau tot ce însemna pepinierele Bucureştiului, toate sunt edificate acum cu tot felul de construcţii..”

Sute de hectare deţinute de pepinierele Bucureştiului, care asigurau material dendrologic pentru plantările din capitală, au fost trecute din zone verzi în zone construibile. In vecinătatea Pădurii Băneasa s-au ridicat un cartier de blocuri şi vile pe 600 de ha. Se hotărâse chiar realizarea unei şosele cu şase benzi, prin mijlocul pădurii, dar organizaţiile de mediu au reuşit oprirea acestei construcţii. La fel, sute de pomi fructiferi au fost tăiaţi ilegal din Staţiunea de Cercetare Băneasa, spune Dan Trifu:

”Suprafeţe destul de mari ale Institutului Pomicol Băneasa au intrat în proprietatea unor persoane dubioase care doresc, în continuare, să distrugă acea zonă şi prezintă planuri urbanistice pentru edificare. Imediat după Aeroportul Otopeni, este binecunoscuta Platformă comercială Băneasa în care zeci de hectare de livezi ale Institutului Agronomic Bucureşti sunt transformate într-o mare de betoane aducând prejudicii foarte grave. Cel mai frumos aliniament de stejari al unei capitale europene, cum avea Bucureştiul pe DN1, era stejarul roşu. Acesta a fost, pur şi simplu, defrişat pentru a crea acest ansamblu. In zona respectivă am pierdut iarăşi sute de hectare de spaţiu verde şi se văd aceste urmări prin traficul şi prin gradul de poluare care a crescut în zona respectivă”.

In ultimii 25 de ani, în Bucureşti, au dispărut peste un milion de arbori din parcuri şi aliniamente. De pe marile bulevarde lipseşte circa jumătate dintre copacii care străjuiau cândva aliniamentele stradale, ne mai mărturiseşte Dan Trifu: “Intre blocuri, noi estimăm că avem peste 150 de hectare de spaţiu verde afectat. Toate aceste lucrări  au fost puse la punct tot din cauza Planului Urbanistic Zonal din anul 2000. Trebuie ştiut că spaţiile verzi care însoţesc blocurile de locuinţe, anumite fâşii de aliniament, spaţiile verzi ale instituţiilor publice ele nu figurează ca atare în documentaţia urbanistică. Este  o şmecherie. Este un fel de crimă de mediu făcută de autoritatea locală, cea din Bucureşti, care nu a dat un statut corespunzător acestor spaţii verzi în documentaţie. Ei le-au inclus ori în zone industriale, ori în zone de locuire. Parcul Izvor, de exemplu, are jumătate din suprafaţă, 8 ha, zonă construibilă în Planul urbanistic general al Municipiului Bucureşti, dacă vă puteţi imagina! De asemenea, în Parcul Tineretului, pe lângă cele 28 de hectare pierdute, încă trei hectare şi ceva erau aferente pentru construirea unui campus universitar particular. Parcul Politehnicii are jumătate din suprafaţă retrocedată şi există un plan urbanistic pentru  ridicarea a trei turnuri de 26 de etaje... Avem apoi Parcul Prisaca Dornei unde s-au pierdut 6 hectare din parc. A rămas o zonă care îţi dă senzaţia că ar fi un parc, dar când te duci la jumătatea parcului sunt numai vile şi restaurante... Acolo a fost cea mai înverzită zonă a unui cartier de locuinţe din Bucureşti. Aici am pierdut încă 2 hectare de spaţiu verde de aliniament. Erau fâşii foarte frumoase de protecţie în zona respectivă, paralel cu parcul. Acolo era cea mai frumoasă plantaţie de tuia din Bucureşti. Dacă ne referim la parcul IOR, în prezent nu mai poartă această denumire. A primit numele de Parcul Alexandru Ioan Cuza pentru că jumătate din el a fost retrocedat”.

Aşadar, toate parcurile din Bucureşti au fost ciuntite, iar unele mai mici, dintre blocuri, au dispărut în totalitate. Există şi parcuri salvate de organizaţiile de mediu, după eforturi şi procese în faţa instanţelor de judecată. De exemplu, Parcul Carol unde se planuia să se construiască Catedrala Neamului sau Parcul de la Gara de Nord unde s-a urmărit să devină o parcare subterană.

Bucureştiul are 23 de mp de spaţiu verde pe cap de locuitor, care includ parcuri, cimitire, aliniamente stradale şi păduri. Organizaţiile de mediu contestă această cifră susţinând că autorităţile au trecut, scriptic, pădurea Băneasa în intravilanul municipal. Apoi, s-a mai adăugat, ca zonă verde, şi suprafaţa lacurilor bucureştene. In opinia organizaţiilor de mediu, Bucureştiul are  în jur  de 8,5 mp pe cap de locuitor. Oricum, transformarea Bucureştiului într-un permanent şantier a dus la o poluare atât de mare a aerului, încât mii de  oameni mor anual  numai din această cauză.