Ardeiul gras, ardeii kapia şi gogoşarii fac parte din generoasa ofertă de toamnă din pieţele agroalimentare din România
Ardeii umpluţi cu orez, cu ciuperci, dar mai ales cu carne tocată se află printre preferinţele românilor. Nu necesită un timp îndelungat în bucătărie pentru a pregăti o astfel de mâncare.
Deşi este rar întâlnită pe rafturile din cămară sau în magazine, dulceaţa de pepene este totuşi pregătită şi în România, Operaţiunea este laborioasă, iar rezultatul este descurajant, deoarece dintr-un pepene mare se obţine o cantitate mică de dulceaţă.
Vinetele şi-au făcut loc în bucătăria românească odată cu expansiunea otomanilor în Europa, în timp ce, în Europa occidentală, vinetele au pătruns datorită arabilor. Vinetele sunt folosite la mâncăruri, iar transformate în pastă ajung pe masă şi sub forma unor aperitive reci sau calde, cum sunt, de exemplu, chiteluţele.
Dovleceii pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.
Inventate, se pare, în Franţa, clătitele s-au răspândit în Europa astfel încât le putem întâlni sub diferite nume în vestul continentului, pe continentul nord-american, precum şi în ţările din nordul Africii unde au dimensiuni mai mici şi pot fi servite cu sirop, cu dulceaţă sau cu ciocolată întinsă deasupra.
Coliva este un preparat tradiţional în lumea ortodoxă, fiind servită după ceremonia de înmormântare sau după slujbele de pomenire a celor răposaţi. În alte prezentări, acest preparat tradiţional poate fi întâlnit chiar şi în oferta unor cofetării şi restaurante.
În această ediţie vă oferim câteva sugestii privind prepararea şi conservarea caiselor deoarece în România acum este vremea lor.
Mâncăruri tradiţionale pentru serbările câmpeneşti sunt tocanele de carne cu multe legume şi puiul la ceaun, pe cât de uşor de preparat, pe atât de gustos.
Bulzul este un preparat tradiţional al oierilor, însă, în timp, a fost preluat şi diversificat ca reţetă, ajungând sub diferite denumiri în meniul unor restaurante din România.
Să presupunem că ne-am întors de la cumpărături cu o sacoşă de căpşune pe care vrem să le transformăm în desert. Până a ajunge să scoatem din cuptor o prăjitură cu căpşune, putem să servim câteva imediat, cu zahăr, cu miere sau cu frişcă. Pentru cei răbdători, o variantă ar putea fi spuma de căpşune!
La începutul verii, după apariţia cireşelor şi vişinelor, în partea sudică şi estică a Transilvaniei, în zonele cu sate săseşti şi în cele locuite de maghiari se fac supe din fructe proaspete.
Cunoscut şi sub numele de ţipar de mare sau ştiucă de mare, zărganul (Beloni Beloni Euxini – lat.) este un peşte răpitor, cu un trunchi rotund şi subţire, cu o culoare gri-albastru pe spate şi argintiu pe burtă. Zărganul are un bot alungit, care seamănă cu un cioc de pasăre şi, deşi uneori este confundat cu peştele spadă, la maturitate este mai subţire şi poate ajunge la o lungime de 70 de cm. Zărganul poate fi pregătit în diferite moduri.
Tochitura figurează în meniurile multor pensiuni şi restaurante din România. Pregătită, după cum îi este numele, din carne şi organe mărunţite, tochitura este însoţită de mămăligă, brânză rasă şi, eventual, un ou ochi pus deasupra
Oltenia are o gastronomie aparte, caracterizată de mâncăruri ceva mai condimentate, în care ardeiul iute are un rol important. Sunt preparate specifice, la care este folosit prazul cultivat îndeosebi în Oltenia.
