Saramură de biban
Un preparat uşor de obţinut este saramura, care poate fi pregătită din diferite specii de peşte, unii mai mici, precum biban, caras, roşioară, alţii mai mari precum plătica, somnul sau crapul.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 04.09.2026, 21:00
În această ediţie vă prezentăm cel mai simplu preparat din peşte – saramura. Prin definiţie, saramura este un izvor de apă sărată sau o apă în care a fost dizolvată sare şi care este folosită în gospodărie. De asemenea, prin saramură se mai înţelege o zeamă sărată, uneori condimentată, folosită la unele mâncăruri din peşte sau din pui.
Saramura poate fi pregătită din diferite specii de peşte, unii mai mici, precum biban, caras, roşioară, alţii mai mari precum plătica, somnul sau crapul. Prepararea nu este foarte complicată, însă durează circa o oră. Avem nevoie de circa 2 kg de peşte, fie 10 … 12 peşti mai mici (biban sau roşioară), fie doi, trei mai mari (plătică, crap), fie bucăţi mai mari de peşte file. Peştii trebuie curăţaţi de intestine şi de branhii, însă nu şi de solzi, mai ales că o astfel de operaţiune este chiar dificilă, însă nu imposibilă, în cazul bibanului, şalăului sau ştiucii, toate aceste specii cu o carne albă şi gustoasă având solzi foarte, foarte mici şi greu de îndepărtat.
Bibanul este preferat de pescari pentru că poate fi pregătit uşor, chiar pe marginea bălţii, în cazul în care, de exemplu, o partida de pescuit la crap durează mai mult. Bibanul (Perca fluviatilis) este un peşte răpitor de dimensiuni mai mici, întâlnit în toate apele din România. La maturitate are în mod obişnuit circa 200-300 de grame, dar poate atinge chiar şi 500 de grame. Este un peşte de culoare verzuie pe partea dorsală unde are şi două înotătoare cu ţepi care îl protejează împotriva peştilor răpitori mai mari sau împotriva mamiferelor care se hrănesc cu peşte. Înotătoarele de pe partea ventrală sunt de culoare roşie, la fel ca şi extremitatea cozii. Specii asemănătoare bibanului întâlnim atât în America (Perca flavescens), cât şi în Asia (Perca schrenkii).
Bibanul are carnea albă, iar din el se pregăteşte o excelentă saramură. Avem nevoie de câtiva bibani mai mari pe care îi eviscerăm şi îi spălăm. Bibanii pot fi fripti şi pe un grătar obişnuit, însă în mod tradiţional ei trebuie puşi pe o tablă pe care în prealabil a fost întins un strat de sare grunjoasă. Din acest motiv, solzii nici nu mai trebuie curăţaţi, ei fiind îndepărtaţi la sfârşit, împreună cu sarea care s-a lipit de ei. Bibanii trebuie întorşi cu atenţie de pe o parte pe alta, pentru ca să nu se desprindă carnea de pe oase.
Separat, se face saramura. Punem câteva roşii la copt, pe care apoi le cojim şi le tăiem în cuburi mici. Într-un vas ceva mai mare, punem cubuleţele de roşii, câţiva căţei de usturoi, tăiaţi mărunt, puţin busuioc, cimbru şi doi ardei iuţi, tăiaţi rondele, precum şi frunze de pătrunjel, de asemenea, tocate mărunt. Deasupra acestui amestec turnăm apă fiartă în care am pus puţină sare, amestecăm, iar la sfârşit scufundăm bibanii, curăţaţi de pielea cu solzi şi de sare. Saramura de biban se serveşte caldă, cu mămăligă şi, preferabil, cu un vin alb sec sau demisec, bine răcit.
