Monumente românești restaurate din Basarabia
Pe 27 martie 1918, Basarabia sau Moldova de est dintre Prut și Nistru se unea cu România după ce în 1812 fusese anexată de Rusia în urma războiului ruso-otoman.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 10.06.2024, 16:09
Pe 27 martie 1918, Basarabia sau Moldova de est dintre Prut și Nistru se unea cu România după ce în 1812 fusese anexată de Rusia în urma războiului ruso-otoman. Se repara, astfel, după mai mult de 100 de ani, un furt teritorial care rupsese Basarabia de tradiția ei statală. Ocupația rusă a Basarabiei a însemnat, mai ales după 1830, o politică de promovare a rusismului într-o zonă de conflict cu Imperiul otoman. După 22 de ani, în iunie 1940, în urma înțelegerii dintre Hitler și Stalin din vara anului 1939, Uniunea Sovietică anexa Basarabia. În 1941, România o va elibera și până în 1944 viața basarabenilor își va relua cursul firesc.
Dar la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, începând cu 1944, Uniunea Sovietică va reocupa Basarabia, ca și întreaga Europă Centrală și de Est, și va impune regimuri după chipul și asemănarea sa. Între 1945 și 1989, brutalitatea sovietică s-a revărsat asupra locuitorilor Basarabiei luând toate formele imaginabile: deportări în lagăre și întemnițări, mutări de populație, educație stalinistă, alte încălcări sistematice ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Amplul proces de sovietizare însemna crearea omului nou sovietic prin mancurtizare, adică prin uitarea propriilor origini și a ștergerii memoriei faptelor din trecut.
România a fost principalul inamic folosit în procesul de sovietizare a Basarabiei. Sintagma ”fasciștii români” a fost prezentă în orice referire la spațiul de la vest de Prut. Printre primele victime ale sovietizării au fost monumentele de for public care exprimau voința și sentimentele populației basarabene, care reprezentau aderența românilor basarabeni majoritari la identitatea lor și apartenența la cetățenia Regatului României Mari. Statui și simboluri ale personalităților istoriei și culturii române au fost demolate, distruse și înlocuite cu statui și simboluri ale ocupantului sovietic. Monumentele sovietice exprimau forță și agresivitate în cel mai înalt grad, așa cum erau unele monumente reprezentate de tancuri cu tunurile îndreptate spre vest, înspre România.
Însă din 1991, anul prăbușirii Uniunii Soviertice, un adevărat Imperiu al Răului după cum l-a denumit președintele american Ronald Reagan, Republica Moldova a devenit independentă. De atunci, basarabenii își caută originile și încearcă să revină la formele identitare ale părinților și bunicilor lor. Unul dintre pașii făcuți în acest sens este înlăturarea monumentelor sovietice și reamplasarea monumentelor din timpurile în care Basarabia era parte a României. La București s-a inaugurat o expoziție a 28 de monumente românești restaurate ale suveranilor români, ale eroilor, militarilor și clericilor, dar și ale unor personalități culturale contemporane percum cântăreții Doina și Ion Aldea Teodorovici. La expoziție a participat și Iuliana Gorea-Costin, ambasadoarea Republicii Moldova la București.
”În stânga Prutului, războiul dintre lumină și întuneric este destul de intens și o bătălie permanentă de fapt este în desfășurare pentru afirmarea identității noastre. Este o bătălie pentru istorie, pentru limbă și literatură română. S-a stat, nu o dată, în piața Marii Adunării Naționale, chiar luni în șir. Fiind la răscrucea dintre civilizații, avem nevoie să ne cunoaștem mai mult, noi, cei din cadrul aceleiași națiuni. Și, în același timp, trebuie să ne unim eforturile pentru ca înțelepți să supraviețuim în acest spațiu.”
În intervalul de timp scurs din 1991, organizații civice din Republica Moldova au întreprins acțiuni de reamplasare a monumentelor orginale române și monumente care să povestească opiniei publice despre atrocitățile comise în timpul barbariei sovietice. De exemplu, un monument reamplasat și sfințit în 2016, copie a celui din perioada interbelică, este ”Monumentul celor trei martiri” din capitala Chișinău. El este dedicat luptătorilor pentru ideea națională ca preotul și scriitorul Alexei Mateevici (1888-1917), avocatul, jurnalistul și cântărețul Simion Murafa (1887-1917) și inginerul topograf Andrei Hodorogea (1878-1917). Cei trei au murit în teribilul an 1917, Mateevici, în vârstă de 29 de ani, secerat de tifos exantematic, iar prietenii Murafa, de 30 de ani, și Hodorogea, de 39 de ani, uciși de o bandă de criminali bolșevici.
După război, politicianul basarabean Pantelimon Halippa a înființat un comitet pentru ridicarea de monumente pentru toți luptătorii unioniști, cei trei fiind printre ei. În 1923 se inaugura monumentul ridicat în memoria lui Mateevici, Murafa și Hodorogea la inițiativa Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, inaugurare la care a fost prezent și generalul francez Henri Berthelot. Monumentul era o placă de piatră, așezată în poziție verticală, în care erau îngropate chipurile în basorelief de bronz ale celor trei eroi. Pe piedestal, în fața basoreliefurilor, era un vultur din bronz și dedesubt se afla amplasată inscripția ”Apostolii Basarabeni, Martiri ai Sfintei Cauze Naționale”.
Monumentul înalt de trei metri era încununat cu stema României, între o ramură de stejar și alta de laur, executate în bronz. Monumentul avea la bază 4,35 metri lungime și 1,92 metri lățime. În ajunul anexării Basarabiei din iunie 1940, armata română demontează basoreliefurile cu chipurile lui Alexei Mateevici și Simon Murafa și le trimite la București. În 1962, restul monumentului și turnul-clopotniță din fața catedralei ”Nașterea Domnului” unde era amplasat erau aruncate în aer de armata sovietică.
