Smaranda Brăescu, prima femeie-pilot şi prima femeie-paraşutist din Româ

Aeronautica a fost un domeniu foarte popular în România anilor 1920-1940. A fost o perioadă de efervescentă emulaţie în rândul tinerilor care s-au angajat în tot ce presupunea aceasta...

Steliu Lambru, 18.02.2013, 11:10

Aeronautica a fost un domeniu foarte popular în România anilor 1920-1940. A fost o perioadă de efervescentă emulaţie în rândul tinerilor care s-au angajat în tot ce presupunea aceasta: cluburi de zbor, şcoli, programe, antrenamente, concursuri. Unii au obţinut şi performanţe întrecându-se de la egal la egal cu mari competitori din ţări cu tradiţie. Unul dintre marii performeri ai României a fost Smaranda Brăescu, cu atât mai meritoriu cu cât era femeie şi nu provenea din rândul elitelor.

Smaranda Brăescu a fost prima femeie-pilot, femeie-paraşutist şi prima femeie-instructor de piloţi militari din România. A fost un caracter foarte puternic şi şi-a urmat pasiunea cu o tenacitate extraordinară. A fost campioană europeană la paraşutism în 1931, la vârsta de 34 de ani, când a sărit de la 6000 de metri şi a stabilit un record european, şi campioană mondială în 1932, când a sărit de la 7400 de metri în concursul de la Sacramento din SUA şi a stabilit un record mondial care a rezistat nu mai puţin de 20 de ani. A fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Crucea de aur. Pe cât de tenace a fost în hobby-ul ei, pe atât de delicată a fost formarea ei intelectuală. Smaranda a studiat Academia de Belle-Arte din Bucureşti, secţia de artă decorativă şi ceramică.

Ana Maria Sireteanu este strănepoata marii campioane şi ea şi-a adus aminte că tăria de caracter a Smarandei Brăescu nu a putut fi frântă nici de un accident foarte grav: ”La Satu Mare, după un salt, a fost târâtă de paraşută şi s-a accidentat la ambele picioare. Şi acesta ar putea fi un semn pentru cei care ar descoperi osemintele ei. S-ar putea vedea foarte gravul accident de la picioare. A stat 5 luni în spital şi un providenţial doctor a operat-o şi a reuşit să se refacă. După alte 7 luni, un om care a fost accidentat atât de grav a obţinut două recorduri, unul european şi altul mondial, în 1931 şi 1932. Asta pentru a vedea ce motivaţie, ce extraordinară îndârjire şi dorinţă de a aduce performanţă pentru ţara ei.”

Despre personalităţi, mai ales cele ale trecutului, aflăm din sursele scrise. Dar unii am vrea să ştim şi cum erau aceşti oameni de excepţie şi în viaţa de zi cu zi. Ne rămân jurnalele, iar cel al Smarandei Brăescu ne-o arată ca pe o personalitate puternică. Ana Maria Sireteanu: ”Din însemnările personale despre care spunea că nu doreşte să apară în timpul vieţii, ci numai după moarte se vede Smaranda Brăescu era o fire foarte pasională, pătimaşă. De multe ori, adresează nişte atribute nu tocmai reverenţioase unor personalităţi ale aeronauticii care i-au pus tot felul de beţe-n roate. Nu i-au dat permis de trecere, când trebuia să se ducă în audienţă trebuia să aştepte, deşi era invitată. Colaborarea şi activitatea ei la Asociaţia Română de Paraşutism şi Aeronautică, şi anume partea de propagare a aeronauticii sunt mai puţin cunoscute. Însă ea fost foarte intensă deoarece Smaranda Brăescu era foarte populară şi foarte iubită de toate categoriile de oameni, nu numai de camarazii ei din aviaţie, dar şi de publicul care era foarte entuziast şi sprijinea foarte mult aviaţia.”

Ana Maria Sireteanu şi-a amintit şi de celebrul episod în care Smaranda şi-a furat avionul pe care şi-l dorea atât de mult: ”Milles Hawk care s-a construit în 1935 în Anglia era un avion foarte uşor şi foarte performant pentru epoca aceea, se construia cu lemn mai mult. Carlinga era bineînţeles deschisă, nu era acoperită, era ca o regină în momentul în care pilota acel avion. Vedea tot, pentru că avea vizibilitate. Ea plătise avionul pentru că secretariatul de stat şi autorităţile de atunci au dat o lege foarte bună: cine dovedea că are performanţă obţinea o primă de aproape o jumătate din costul unui avion. Restul banilor l-a obţinut prin donaţie publică realizată de ziarul Universul care a organizat o campanie. A comandat avionul, care era aproape gata, dar cei care conduceau firma, în jurnalul ei au fost bine încondeiaţi de Smaranda, nu voiau să-i dea avionul pentru că mai trebuiau bani pentru benzină, pretindeau ei. Atunci, ea şi-a furat avionul şi a fugit din Anglia peste Canalul Mânecii. A zburat prin ceaţă şi a ajuns în Franţa unde a vuit întreaga presă. Colonelul Andrei Popovici, secretarul Aeroclubului Român, şi-a cerut scuze, a tot tracasat-o, nu i-a dat permisul de trecere prin ţările europene. Până la urmă a obţinut un permis de la Aeroclubul Franţei, ea care avea brevet de pilot obţinut în SUA în toamna anului 1932 tocmai pe Roosevelt Field, celebrul aeroport de unde plecase Charles Lindbergh în zborul transatlantic. Acolo era o excepţională şcoală de pilotaj.”

În timpul războiului, Smaranda a fost activă ca pilot în celebra „escadrilă albă” de avioane sanitare, pe frontul de răsărit şi apoi pe frontul de vest în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. A semnat, alături de alte 11 personalităţi, un memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Urmărită de autorităţile comuniste, Smaranda Brăescu a dispărut. Se pare că a fost adăpostită la o mănăstire de călugăriţe care au înmormântat-o sub un alt nume atunci când a murit, pe 2 februarie 1948, la 51 de ani.