Sclavia la vest de Pontul Euxin

Sclavia este atestată în toate perioadele istorice și în toate spațiile locuite de oameni, și în spațiul românesc actual există indicii pentru a identifica prezența ei.

Steliu Lambru, 16.10.2023, 12:04

Sclavia este inacceptabilă în lumea contemporană. Considerată printre cele mai grave forme de încălcare a demnității umane, ea este o infracțiune pedepsită atât de dreptul internațional, cât și de legislațiile naționale. Însă, în trecut, sclavia nu era mereu asociată unui statut decăzut deoarece percepția omului de atunci nu era aceeași cu cea a omului de acum. Cu siguranță că despre un om fără libertate nu se poate spune că este fericit, însă sclavul din trecut nu era mereu acel om mizer, exploatat și la discreția proprietarului său.

Sclavia este atestată în toate perioadele istorice și în toate spațiile locuite de oameni, și în spațiul românesc actual există indicii pentru a identifica prezența ei. Țărmurile Mării Negre sau ale Pontului Euxin au fost prima dată colonizate de greci, în secolele 8-6 înaintea erei noastre. Astfel, ei au intrat în contact cu celelalte populații denumite barbare cu care au stabilit relații economice și de conviețuire alternativă de pace și conflict. Una dintre acele populații au fost geții, strămoși ai românilor, care locuiau pe malul vestic euxin. Relațiile dintre greci și indigeni presupuneau și sclavia, mai precis forță de muncă în agricultură, minerit, meșteșuguri, construcții, lucrări publice ale cetăților.

Arheologii au căutat dovezi atât materiale, cât și scrise care să le susțină ipotezele existenței sclavilor. Unul dintre ei este Dragoș Hălmagi, arheolog la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan al Academiei Române, care s-a concentrat asupra ambelor tipuri de surse. Hălmagi spune că un termen mai potrivit pentru a descrie relațiile socio-economice ale grecilor cu geții este acela de populație dependentă.

În Pont, grecii nu au lucrat cu sclavi, deși comerțul cu sclavi din Pont, din Tracia și chiar din Sciția este binecunoscut, atât din surse literare, cât și din surse epigrafice. Neavând surse care să ateste lucrul cu sclavi în Pont, mâna de lucru a fost aici dată de populațiile dependente. Se discută de problema mâinii de lucru în agricultură, ramură foarte imporantă a economiei antice, se discută mai puțin despre sclavi domestici sau de cei cu alte ocupații.

O idee care este exprimată de autorii greci, de Platon și Aristotel, afirmă că, în general, era bine să aduci sclavi vorbind limbi diferite pentru a evita pericolul ca ei să se răscoale. De vreme ce grecii erau înconjurați de geți, în vest, nu ar fi putut lua sclavi dintre ei. Ar fi fost un pericol mult prea mare, motiv pentru care au preferat să lucreze astfel cu ei. Multe inscripții vorbesc despre greci care locuiesc împreună cu barbari.

Una dintre concluziile care se pot trage din ceea ce a ieșit la suprafață prin săparea siturilor arheologice poate fi aceea că sclavia nu era neapărat o tragedie în viața omului antic.

Dragoș Hălmagi: Când ne uităm acolo unde știm că au fost sclavi ei au o prezență arheologică care seamănă foarte mult cu cele ale oamenilor liberi. Erau niște morminte ceva mai sărace, cu mai puține vase, cu mai puține obiecte de metal. Dar nu este nimic care să ne facă să spunem că un mormânt este al unui sclav. Arheologic, nu există nimic care să distingă un sclav de un om liber. De multe ori, sclavii luau tradițiile locului, și aceasta se vede la sclavii din familie care arătau și în haine, și în morminte precum aceia din familiile cărora făceau parte.

Populațiile dependente erau cele care aveau un statut egal cu al sclavilor. Din rândul lor se recruta mâna de lucru, acea mână de lucru având statut social incert. Foarte puține surse scrise menționează folosirea sclavilor în muncile agricole, însă săpăturile au constatat că folosirea sclavilor în meșteșuguri și construcții era foarte probabilă, mai ales acolo unde au fost decopertate fortificații, așezări ori ferme fortificate.

Însă sursele grecești nu se referă numai la geți, ele vorbesc despre o diversitate de neamuri. Pe lângă geți, apar în textele elenistice din secolele 4-1 înaintea erei noastre sciți, sarmați, traci și alții. Ei formau adevărate mozaicuri etnice în care autoritatea politică era exercitată pe rând de puterea militară a câte unui lider. Dragoș Hălmagi a remarcat că o sursă demnă de încredere pentru această teză a amestecului etnic este poetul latin Ovidius.

Primul autor care spune că erau sigur geți aici este Ovidiu. Numai că Ovidiu spune mai mult decât atât. El nu spune doar geți, el spune nenumărate alte populații de aici. Uneori o face poate pentru a-și impresiona audiența, alteori poate vorbește despre lucruri reale, este greu de știut. Sunt câteva pasaje din scrierile lui Ovidiu în care geții și sarmații apar împreună, geții și sarmații sunt cei care au arcuri, el spune că vorbește limba geților și a sarmaților, ei sunt mereu aici împreună. Chiar din acea primă menționare a geților ei apar în astfel de contexte.

Omul trecutului era foarte diferit de ceea ce este omul recent, deși umanitatea ne apropie pe toți. Iar perceperea diferită a sclaviei este un semn al diferenței uriașe între miile de ani de civilizație.